Abba. Si restul.

Miercuri, 3 Septembrie 2008, Categoria: Rezumatul saptamanii

[Saptamana 29 august-4 septembrie]




Ce se poate spune despre Mamma Mia? Poate ca nici macar nu e un film, ci un music-hall filmat in decoruri exotice - povestea usor siropoasa a unei fete care vrea sa-si cunoasca tatal macar in ceasul al doisprezecelea, in ziua nuntii. Scop in care mobilizeaza 3 vajnici cavaleri care au bantuit tineretile mamei sale (Meryl Streep) si ii invita la ceremonie, in speranta ca macar unul din ei o va conduce la altar, cum se cuvine in orice basm care se respecta. Anyway. Povestea (asa subtire cum e ea) se petrece pe ritm de ABBA, in sistemul "toata lumea rade, canta si danseaza" - din pacate nu toata lumea la fel de bine, si ma refer aici la prestatia vocala inspaimantatoare a lui Pierce Brosnan (din fericire Stellan Skarsgard a fost scutit de momente penibile de soiul asta). Pe Meryl o duce vocea destul de bine, dar momentul in care isi falfaie fustele in bataia vantului racnind "The winner takes it all" isi pierde incarcatura dramatica, virand serios spre rizibil. Filmul asta nu se ia deloc in serios - de la un capat la altul lumea pare ca a venit in fata camerei ca sa se distreze, indiferent de talentele de scena; nimeni nu-si bate capul cu nuantele jocului, gesturile sunt exagerate si colorate, ca pe Broadway, decorurile sunt splendide (niste insulite grecesti cu apa din aceea nesimtit de albastra, nisip fin si casute albe in varf de munte, prin verdeata) si melodiile sunt grozav de asortate la toata aceasta "insuportabila usuratate" - ce poate fi mai dansant, vesel si senin decat ABBA.

OK, "Mamma Mia" nu e un exemplu de maiestrie cinematografica (nici pe departe), personajele sunt schematice, jocul e ingrosat bine cu markerul, vocile falseaza din cand in cand. Ei si ce daca. Nu avem nici romantismul dramatic din "Moulin Rouge, nici delicatetea din "Les Chansons d'amour". Ei si ce daca. Avem in schimb o buna-dispozitie de invidiat. Cu batait din picior si fredonat si plecat din sala abia dupa ultimul nume de pe generic. Cel putin mie asa mi s-a intamplat.

CineTV dixit: asumati-va kitsch-ul si incetati, pentru o vreme, sa va mai temeti de ridicol- Mamma Mia o sa va ajute. Fara pretentii la Oscar. Doar la zambet.

(vezi trailer)




La polul opus al senzatiilor post-vizionare, Dolina lui Zoltan Kamondy aduce pe ecrane un vag iz de Romania - a fost filmat la noi, produs de MediaPro, iar prin distributie ii puteti zari pe Coca Bloos sau Constantin Cotimanis. Din pacate nu e tocmai un iz placut: inspirat de romanul "Vizita arhiepiscopului" de Adam Bodor, filmul e povestea unui univers totalitar populat de un soi de nomenclaturisti si preoti-soldati. Izul ciudat nu vine doar din atmosfera sufocanta, jongland cu intrigi si tradari, ci si din aglomerarea de simboluri cu care Kamondy insista sa ne sufoce - pana la punctul in care ni se pare ca am nimerit la un film romanesc post-revolutionar (gen "Hotel de lux", daca va suna cunoscut..). Si daca in Swept away, alaturi de Madonna, Adriano Giannini avea un anume farmec necizelat care se potrivea in context, aici e nelalocul lui - si se cam vede.

CineTV dixit: cine mai crede ca filmele "de arta" trebuie sa fie ciudate, incarcate de alegorii pretentioase si in general datatoare de dureri de cap, poate sa incerce si "Dolina". Noi, restul, ne vedem de viata noastra.

(vezi trailer)




In caz ca vi s-a acrit de comedioare usurele despre barbati imaturi de 30+ de ani, aflati in plina criza emotionalo-intelectualo-sexuala, incercati Kabluey, o poveste amuzant-amaruie cu un protagonist bizar: Salman, prototipul looser-ului perfect care isi castiga existenta impartind fluturasi, imbracat intr-un costum albastru (Kabluey, mascota corporatiei Blue Nixon). Asta intr-un peisaj plat si ucigator de plicticos din MidWest, populat de alte personaje acrite de viata si de birouri pustii, asteptandu-si viitorii locatari.

CineTV dixit: povestea e cam stravezie pe alocuri, dar Salman e un ratat foarte convingator - din specia celor obisnuiti cu umilinta si nefericirile - si iremediabil simpatic. Merita incercat.

(vezi trailer)




Tot in seria "comedii inteligente" intra si "Non pensarci" al lui Gianni Zanasi, povestea unui chitarist odata celebru, actualmente usor falit, inselat de logodnica si palit de o criza creativa, care hotaraste sa-si caute linistea si inspiratia acasa, revenind in sanul familiei. Numai ca aici gaseste depresii, certuri si crize de nervi, o sora care a abandonat universitatea pentru a lucra la delfinariu si o mama care isi trateaza neuronii la cursuri pentru sporirea respectului de sine. Nimic spectaculos sau nou, dar viata de provincie e descrisa colorat si amuzant iar actorii sunt bine dirijati si joaca fara stridente.

CineTV dixit: un film proaspat si simplut, care starneste zambete, nu hohote de ras, cu ceva ironii, pe alocuri duiosie, fara pretentii sau melodrame. Usor digerabil.

(vezi trailer)

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou