Dragoste, zmeie si monstri de casa

Luni, 10 Martie 2008, Categoria: Rezumatul saptamanii

[Saptamana 07-13 martie]


Marc Forster izbuteste o ecranizare cat se poate de reusita dupa Vanatorii de zmeie de Khaled Hosseini, povestea unei prietenii de pe strazile Kabul-ului sfaramata de lasitati si de razboi, povestea unei regasiri (partiale) de sine, povestea curajului tardiv dar nu complet inutil al unui afghan exilat in America.

Si cu siguranta filmul nu ar fi fost atat de reusit daca nu l-ar fi avut pe micul Ahmad Khan Mahmoodzada in rolul lui Hassan cu o interpretare extrem de proaspata si convingatoare.

CineTV dixit: nu, nu este un film previzibil cu talibani si razboi. Este un film delicat despre durere, tradare si afectiune. Este un film de vazut.

(vezi trailer)




Din pacate nu acelasi lucru se poate spune despre Dragoste in vremea holerei, adaptarea chinuita pentru ecran a romanului lui Garcia Marquez, o peltea lunga si plicticoasa care transforma povestea unui barbat ce asteapta iubirea intr-un scenariu de telenovela dintre cele mai penibile. Noroc cu Javier Bardem care aduce ici-colo o nota de umor, altminteri spectatorul ar ceda nervos rapid la vederea Ferminei, intepata si deloc senzuala, sau a tanarului Florentino, scriindu-si epistolele amoroase cu un aer nevricos.

Singura reteta impotriva letargiei provocate de Mike Newell ar fi provocarea unor intrebari la care filmul nu reuseste sa raspunda:

- de ce Florentino Daza (John Leguizamo) pare a avea accese de nebunie?

- de ce Fermina la 72 de ani are la fel de multe riduri ca la 20?

- de ce personajele masculine au mustati, perciuni si peruci care arata ca niste sobolani morti?

- de ce se arunca adolescentele asupra septuagenarului Florentino si il epuizeaza in (presupuse) partide de sex?

CineTV dixit: daca aveti chef sa vedeti decoruri viu-colorate si tinute de epoca, puteti sa mergeti la filmul asta. Dar alt motiv nu exista.

(vezi trailer)

[Citeste cronica pe filmoteca.ro]




O alegere ceva mai sigura pentru amatorul de filme lejere ar fi Eu si monstrul meu care marseaza pe retete verificate deja de E.T. - Extraterestul si ofera o versiune soft la legenda monstrului din Loch Ness pe care il transforma intr-o creatura pasnica si adorabila, numai buna de tinut pe langa casa si mangaiat pe crestet.

Aratand ca un sarpe de apa cu aripi, Crusoe aduce mai mult cu Shrek decat cu vreun calut-de-mare din apele Marii Negre, dar e cu siguranta simpatic si bine realizat din punctul de vedere al animatiei.

CineTV dixit: filmul are suficienta auto-ironie incat sa nu jigneasca inteligenta spectatorului de peste 5 ani. Il puteti incerca in siguranta.

(vezi trailer)




Si in fine, Nae Caranfil revine cu un film usor atipic pentru stilul lui (prin dimensiuni si anvergura), un soi de super-productie romaneasca...despre o super-productie romaneasca.

Pe scurt, istoria primului lung-metraj romanesc (Independenta Romaniei) spusa intr-o combinatie de drama, comedie de epoca si animatie, sub pretextul luptei personale a unui personaj crescut in lumea spectacolului si care alege sa-si infrunte temerile printr-un act grandios - cea mai lunga si somptuoasa productie cinematografica realizata vreodata.

CineTV dixit: nu prea seamana cu Filantropica. Nici cu E pericoloso sporgersi. Dar undeva in spatele imaginilor frumoase, marcate inevitabil de scenariul conceput in 1988, se simte totusi Caranfil. Si e de bine.

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou