Gus Van Sant despre Paranoid Park
Joi, 2 Octombrie 2008, Categoria: Interviu
Din 10 octombrie,
Transilvania Film aduce pe ecrane Paranoid Park, inca un proiect controversat al lui Gus Van Sant. Puteti citi mai jos un interviu cu regizorul despre "culisele" acestei productii:
- Ce v-a facut sa adaptati romanul lui Blake Nelson?
- Povestea se desfasura la Portland, un oras care mi-a placut mereu foarte mult. Era vorba de un tanar skater. Si era vorba de o situatie dificila si deosebit de sufocanta, un alt aspect al povestii care mi s-a parut interesant.
- Ati modificat povestea sau structura acesteia?
- M-am jucat mult cu structura povestii. Majoritatea scenelor din carte apar si in film, dar din punct de vedere al structurii, totul a fost mult manipulat.
- De ce ati ales sa va recrutati actorii prin intermediul My space?
- Cred ca acesta este felul in care ar trebui sa procedeze toate agentiile de casting pentru a gasi liceeni, mai ales acum ca My space este atat de raspandit. Am facut ca toti ceilalti, am incercat pur si simplu sa gasim modul in care sa ii convingem pe amatori sa joace in film.
- De ce ati ales sa filmati in acelasi timp cu super 8 si cu 35mm?
- Pentru ca suportul filmului de skate este super 8, si VHS, si cum noi le folosim putin in film, am filmat cateva secvente suplimentare de skate cu super 8. Unul dintre motive este ca este mult mai dificil sa tii o camera mai mare in timp ce iti tii echilibrul pe skate. in plus, 35mm este prea scump ca skaterii sa il foloseasca. Apoi, restul filmului s-a filmat pe 35mm, cel mai bun suport, din punctul meu de vedere.
- Ultimele dumneavoastra trei filme – Gerry, Elephant si Last days, s-au bazat mult pe un montaj si pe cadre stabile. Cu atat mai surprinzatoare alegerea dumneavoastra de a-l folosi pe Chris Doyle ca director de imagine...
- Da, este adevarat, Chris este cunoscut pentru imaginea sa aeriana si foarte libera si nu pentru ceea ce s-ar putea numi cadre „stabile”. Dar cred ca acest lucru vine din perioada Wong Kar-Wai a anilor ’90. Cand a colaborat pentru prima oara cu Kar-Wai, cadrele era foarte stabile, dar acest lucru s-a schimbat pe masura ce filmele deveneau din ce in ce mai putin conservatoare. Chiar am incercat sa-l imping pe Chris pe un teritoriu instabil, un teritoriu „superangular”, si din cauza ultimelor filme ale lui Wong Kar-Wai pe care le vazusem in special FALLEN ANGELS: Dar Chris era putin circumspect. Aici avem altceva, cateodata instabil in ceea ce priveste utilizarea trepiedului si a unei camere portabile. Exista multe stiluri diferite in film. Multe ralenti-uri, un aspect pe care l-am incurajat si eu, inspirate de ultimele filme ale lui Wong Kar-Wai.
- Este evident ca s-a lucrat foarte mult la sunet. Am inteles ca multe dintre secvente, in special cele filmate cu super 8, erau mult mai lungi initial. Munca de post-productie durat in mod special mult timp si a fost intensa?
- Nu, cred ca secventele in super 8 sunt practic aceleasi. Poate erau ceva mai multe la inceput. Sunetul, oricat de detaliat poate parea, este format mai ales din peisaje sonore, este opera compozitorilor. Munca pe care am depus-o pentru manipularea sunetului este mai degraba simpla, dar peisajele sonore, mai ales cele ale lui Ethan Rose, sunt destul de complicate. Cateodata pare ca punem discuri pe toata durata filmului – dar discuri cu muzica nu foarte traditionala. Post-productia a durat doar 2-3 saptamani. Leslie Shatz a mixat sunetul.
- Paranoid Park este primul dumneavoastra film produs de MK2, in ce fel schimba acest lucru munca dumneavoastra?
- Ca producator, colaborarea cu MK2 a fost o experienta foarte placuta.