Jocuri stranii cu papusi

Vineri, 20 Iunie 2008, Categoria: Rezumatul saptamanii

[Saptamana 13-19 iunie]

Daca n-ati vazut alte filme ale lui M. Night Shyamalan, nu e cazul sa incepeti cu The Happening. Nu ca un horror ecologist n-ar fi o combinatie interesanta, doar ca filmul nu reuseste sa fie nici de groaza, nici altcum. Doar plicticos si ridicol. Mark Wahlberg face unul din cele mai dubioase roluri din cariera sa - un profesor de stiinte care descopera misterul unor sinucideri in grup: copacii si iarba s-au suparat pe oameni si le transmit un soi de mesaje subliminale. Haida-de.

Filmoteca dixit: glume penibile, faze penibile, eroi penibili, final penibil. Pastrati distanta.

Incercati, insa, Jocurile stranii ale lui Michael Haneke, un remake dupa filmul cu acelasi nume din 1997 - fiorii pe sira spinarii sunt garantati, si nu pentru ca ar exista efecte speciale, monstrii nemaivazuti sau dezastre ecologice, ci pentru ca exista acolo doi baieti complet dementi care petrec o seara linistita la tara terorizand o familie tipica de americani. Sadismul fara scop si motivatie (in afara de pseudo-motivatiile cu care Haneke isi bate joc de toate cliseele genului) face filmul greu de urmarit, desi scenele cele mai violente se petrec de fapt in afara ecranului. Manipularea, mania, vina sunt ingredientele acestei terapii de soc postmoderne care incearca sa vindece violenta prin violenta.

Filmoteca dixit: daca la sfarsit veti simti nevoia imperioasa de a-l strange de gat pe regizor, inseamna ca filmul si-a facut efectul: v-a scos din amorteala cotidiana si v-a pus pe ganduri.

Un alt remake este si The Incredible Hulk - povestea o stim cu totii: un om de stiinta ale carui experimente o iau razna si il transforma intr-un monstru (cu suflet bun). Doar ca de data asta monstrul este Edward Norton, ceea ce din start ne face sa speram ca filmul nu va fi o superproductie nesarata si imbibata de clisee. Si nu ne inselam in totalitate, desi reteta studiourilor hollywoodiene este usor de vazut pe la colturi. Tim Roth este si el o surpriza placuta in rolul Monstruozitatii - dusmanul personal al lui Hulk - si una peste alta filmul este ok, nu tocmai o provocare pentru inteligenta dar nici tocmai o ofensa pentru cinefili.

Filmoteca dixit: film de popcorn, de copii, de adolescenti, de pasionati ai benzilor desenate sau de oameni in vacanta. Destul de amuzant, destul de bine facut, destul de palpitant. Bun de vazut.

Personal, asteptam lucruri marete de la Fantomele lui Goya, dar n-a fost sa fie. Filmul nu e nici despre Goya, nici despre arta...de fapt nu prea stim despre ce e filmul asta. In prima jumatate lucrurile au o anume logica: modelul favorit al lui Goya, Ines, e intemnitata pentru vrajitorie iar pictorul apeleaza la ajutorul calugarului Lorenzo pentru a o elibera. Insa e foaaarte greu de crezut ca in vremea Inchizitiei cineva ar fi indraznit sa faca ce face tatal fetei, si anume sa sechestreze calugarul si sa-l forteze sa semneze niste marturisiri absurde. De aici incolo filmul coteste serios spre telenovela, si avem parte de un soi de "Dama cu camelii" in decoruri pretentioase.

Filmoteca dixit: n-o sa aflati mare lucru despre operele lui Goya. Nici despre istoria acelor vremuri. Dar o sa aveti parte de costume de epoca, clisee despre Inchizitie, si de Natalie Portman sedusa de Javier Bardem undeva in afara ecranului. Deci neinteresant. Zau.

Il mai stiti pe Chandler, tipul usor isteric din Friends? Ei bine, Matthew Perry are de data aceasta un rol quasi-anesteziat in N-am chef de nimic, o comedioara romantica ce isi doreste sa aduca un aer proaspat si inovator cu anti-eroul sau suferind de Sindromul Depersonalizarii. Incearca, dar nu reuseste mare lucru. Perry e simpatic si convingator in detasarea lui de lume si aerul de sictir total il prinde de minune, dar povestea nu prea se sustine, iar finalul cu "dragostea invinge totul" este chiar enervant.

Filmoteca dixit: asteptati-l pe DVD. Pentru o seara de iarna cand afara ploua si nu functioneaza cablul TV.

Despre Bratz ce sa spunem...un film facut dupa o emisiune cu papusi...Doamne Dumnezeule. Nivelul intelectual al productiei, finetea jocului actorilor si umorul situatiilor fac din el o mostra perfecta de "asa nu!" pentru generatiile viitoare de regizori. Sau un documentar bizar despre adolescenti obsedati de cumparaturi, de bijuterii stralucitoare, si cu un IQ deprimant de mic.

Filmoteca dixit: mai bine va faceti un cont pe Hi5. Sansele de a intalni fete fara creier dar pasionate de moda sunt mult mai mari. Si, in plus, puteti comunica cu ele. Bratz sunt doar niste papusi. Si nici macar gonflabile.

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou