Lars von Trier si Antichrist-ul sau

Vineri, 26 Martie 2010, Categoria: Interviu

Pelicula Antichrist, in regia lui Lars von Trier, se lanseaza azi pe marile ecrane. Filmul va rula in Bucuresti, la Hollywood Multiplex si Cinema City - AFI Palace. Va prezentam mai jos un interviu cu regizorul, realizat de Knud Romer si publicat de Institututul danez de film in mai 2009.

Knud Romer: Von Trier, creatorul imaginilor apocaliptice, s-a intors.

Lars von Trier: Pentru mine filmele sunt doar imagini – chiar daca sunt linii trase cu creta pe podea. Dar ma simteam trist, deprimat si ma indoiam ca voi mai reusi vreodata sa fac vreun film. Dar m-am intors la niste materiale din tinerete. Imi placea mult Strindberg atunci, mai ales Strindberg ca persoana. Era uimitor. Si asa am incercat sa fac un film unde a trebuit sa renunt putin la ratiune.

KR: ”Haosul conduce”...

LvT: Da. Am facut o serie de imagini pe care am incercat sa le pun cap la cap. De asemenea, mi s-a parut interesant sa fac un film cu doar doua personaje.

KR: Scenes from a Marriage…

LvT: Da, Scenes from a Marriage, dar sub alta forma.

KR: Felul in care sunt privite femeile in filmul tau aminteste mai mult de Strindberg decat de Bergman?

LvT: Da. Si probabil o sa mi se puna iar intrebari cu privire la felul in care privesc femeile. Am avut intotdeauna un punct de vedere romantic in ceea ce priveste batalia sexelor despre care a tot scris Strindberg. Descriem mereu relatiile dintre sexe. Nu stiu daca exista un adevar univoc.

KR: Acum, faci “filme de gen” – in ghilimele foarte mari. Spui aceeasi poveste, povestea ta, in diferite variante, din diferite unghiuri, ca multi alti autori si regizori. Care este relatia ta cu aceste genuri? Breaking The Waves este o melodrama si Dancer in The Dark este un musical. Antichrist este un  thriller sau un film de groaza. Ai spune ca relatia ta cu genurile este romantica sau jucausa?

LvT: Genurile sunt o inspiratie. Povestea mea este practic mereu aceeasi. Stiu deja foarte bine acest lucru. Dar “genurile” – probabil ca nu voi face niciodata un gen pur si simplu, deoarece cred ca trebuie sa le adaugi ceva. Daca as fi fost bucatar, aceasta ar fi versiunea mea a clasicei fripturi de porc.

KR: Unii spun ca ai aborda – cu un elan din ce in ce mai transgresiv –cel mai tabu gen, pornografia.

LvT: Ei bine, am flirtat cu genul putin, mai ales in Idiotii. Intr-un fel, sexualitatea si genul sunt foarte inrudite. Dar pornografie? Nu stiu. Este pornografie? Poate. Dar pornografia m-a deranjat intotdeauna. Filmele porno sunt facute pentru a fi utilitare. In general, sunt destul de brute.

KR: Filmele de groaza si cele porno induc spectatorul  intr-o stare de excitare. La filmele de groaza, e frica. La porno, e dorinta. Cele doua se intalnesc in excitare extrema, intr-un loc unde e cateodata greu de descifrat care este suferinta pasiva si dorinta activa.

LvT: Ai spus-o foarte frumos. Nu as putea sa formulez atat de bine.

KR: Unele lucruri sunt simtite in mod pozitiv, ca dorinta, si altele sunt simtite negativ, cum ar fi frica. Filmele tale au un efect similar asupra spectatorului. Este un scop pe care incerci sa-l atingi in mod constient sau este o expresie emotionala personala?

LvT: Incerc sa fac filme care sa afecteze emotiile publicului. Dar fac acest lucru prin crearea unei imagini cat mai expresive posibil pentru mine. Asa ca imi imaginez – chiar daca este un pic de minciuna – ca nu iau in considerare publicul atunci cand fac filme. In principal, ma satisfac cu imaginile pe care le fac. In acelasi timp, nu pot nega ca acestea sunt facute in scopul de a avea un efect.

KR: Acest film mi-a produc extrem de multa frica. Imi este greu sa-l uit. Ma urmareste. Daca as fi fost eu cel care trebuia sa creeze aceste imagini in minte mai intai si apoi sa fac fata expresiilor lor emotionale extreme, as fi avut o cadere nervoasa.

LvT: Filmul este o reproducere pala a realitatii. Daca plangi la cinema, este o imitatie pala a unei emotii similare pe care ai avut-o in viata reala. In acest sens, filmul este un mediu de mana a doua, deoarece va fi mereu o traire bazata pe emotii imprumutate din viata reala. Daca cineva se sperie, este probabil deoarece au o frica pe care o pot exterioriza si utiliza in experienta vizionarii unui film. Dar, filmul are si alte calitati in afara evocarii de emotii. De exemplu  tabloul lui Munch, Scream, dupa care fiul meu cel mic tocmai a desenat o copie. Scream este o expresie ingenioasa a unei emotii, dar oamenii nu alearga tipand din muzee.



KR: Filmele tale sunt strigate?

LvT: Hmm. Antichrist seamana cel mai mult cu un strigat. A venit intr-o perioada din viata mea cand ma simteam foarte prost. Inspiratia vine din propria frica, din propriile emotii. Aceasta este sursa, dar apoi aceste lucruri devin altceva. Nu este vorba de telepatie intre regizor si public, ca si cum, Hocus-Pocus, aceasta este cheia care va va transpune in starea in care am fost eu. Nu functioneaza asa. Motivul pentru care genul de groaza – si nici macar nu sunt sigur ca este asa ceva – ma intereseaza este faptul ca am ocazia sa fac atat de multe lucruri diferite.

KR: Spui ca filmul acesta nu este o reflexie clara al unei felii de viata. Realitatea unui film de groaza – o experienta pasiva, paranoica a realitatii, aceea a megalomaniei unde totul se invarte in jurul tau – indica un spectator pasiv. E ca frica de intuneric: o stare pasiva paranoica pe care o revedem in filmele tale, cu protagonistul paralizat complet, incapabil sa isi paraseasca patul, ingropat de viu.

LvT (rade): Da. Nu uita, citesc Edgar Allan (n.t. Poe). El insusi era o figura romantica.

KR:  E frumos ca filmele tale exprima frica de intuneric, daca te gandesti la faptul ca sunt facute pentru a fi vizionate intr-o sala intunecata unde spectatorul este complet vulnerabil.

LvT: Odata ma gandeam sa fac teatru, deoarece am realizat ca te poti speria mult mai tare la teatru decat la cinema. Planuiam sa pun in scena Exorcistul. Nu ma simt in largul meu la cinema, dar ma simt si mai prost la teatru. Sa merg la o piesa este un scenariu de groaza pentru mine.

Acum ca discutam de public, mie mi se pare ca doar o parte infinit de mica ajunge la ei. Dar sunt foarte multumit de acest film si de imaginile din el. Acestea provin dintr-o inspiratie care este reala pentru mine. Am dat dovada de onestitate in acest proiect. Cred ca am facut-o si cu Idiotii si cu celelalte filme.

KR: E ciudat ca ai mentionat faptul ca doreai sa pui in scena Exorcistul, deoarece exorcismul este un concept foarte catolic. Exorcizezi proprii demoni sau demoni din viata reala? Psihanaliza nu este tot o forma de exorcism?

LvT: Dar acei demoni imi sunt prieteni. Poate acesta este avantajul de a face filme: demonii, care dor atat de tare atunci cand ii intalnesti, au un rol diferit. Iti devin prieteni atunci cand ii folosesti intr-un film. Devin tovarasi de joaca, aliati.

KR:  As dori sa vorbim despre actorii tai. Cum a fost sa lucrezi cu ei? La urma urmelor, le-ai cerut lucruri extreme.

LvT: Lucrasem cu Willem, la Manderlay. E un tip foarte dragut. M-a intrebat daca am vreun rol pentru el. Astfel incat i-am scris ca am ceva, dar sotia mea nu credea ca ar fi dispus sa o faca. Cred ca asta l-a provocat. Dar in mod evident nu are nicio problema in a-si arata corpul si nici nu cred ca avea de ce sa aiba.

Am luat legatura cu cateva actrite care nu erau atat de stapane pe sine. Charlotte a fost dispusa imediat si citise scenariul. Nu avea nici un dubiu. Asta e partea cea mai tare: doi actori care sunt intr-adevar interesati sa faca filmul. Si s-a cerut mult de la ei, asa ca trebuia sa fie asa. S-au descurcat minunat! Nu am vazut pe nimeni care sa munceasca la fel de intens ca Charlotte. Scenariul ei este plin de notite pe care, din fericire, nu a vrut sa le arate nimanui. Foarte, foarte muncitoare.

KR: Nicole Kidman te-a intrebat la un moment dat, 'De ce esti atat de rau cu femeile? Strindberg era cunoscut pentru misoginismul sau. Stiu ca nu urasti femeile. Dar nu te temi ca te vor acuza de a duce misoginismul la extrem?

LvT: Tocmai m-am uitat la un documentar despre vanatoarea de vrajitoare. Poti spune ce vrei, dar este o poveste deosebita. Material este extraordinar. Nu cred in vrajitoare. Nu cred ca femeile sau sexualitatea lor este rea, dar este inspaimantatoare.

E important sa te eliberezi cand faci un film. Cui dracu’ ii pasa ce cred eu? Anumite imagini si anumite concepte sunt interesant de combinat in diferite feluri. Arata parti ale sufletului uman si ale actiunilor umane. Asta este interesant.

Si eu ma provoc, sa stii. Mama era o feminista convinsa. Sunt destul de deschis in ceea ce priveste egalitatea dintre sexe. Doar ca nu cred ca se va intampla vreodata intr-adevar. Sexele sunt extrem de diferite si nu ar fi distractiv daca am fi toti la fel. Nu cred ca femeile ar trebui subjugate si in nici un caz prin intermediul violentei. Sigur ca nu sunt de acord cu asa ceva.

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou