Michael Moore si capitalismul: o poveste de dragoste

Joi, 7 Ianuarie 2010, Categoria: Interviu

1. Ce v-a determinat sa faceti acest film? De ce acum?

In America, oamenii au tendinta de a astepta sa se linisteasca lucrurile inainte sa discute in mod deschis anumite subiecte. Chiar daca oamenii simt ca s-a intamplat ceva groaznic, ei se lasa in voia lucrurilor. Se adapteaza si accepta mediocritatea. Simt ca daca tin ciocul mic si isi vad de treaba, o sa fie ok pana la urma. Dar cineva trebuie sa vorbeasca.

Scopul meu este sa pun intrebari pe care le am de ceva timp si pe care si societatea noastra trebuie sa le puna. Nu este treaba artistului sau a muzicianului sau a cineastului sa urmeze masele. Politicienii nu vor avea niciodata propria initiativa de a schimba ceva. Pentru ei nu este o idee buna sa fii curajos; e prea riscant. Oamenii trebuie sa ii faca sa se schimbe.

2. Cat a durat sa faceti filmul?

Am inceput productia in primavara anului 2008. Dar, in realitate, acesta este un film pe care am inceput sa-l fac in ultimii 20 de ani. De cand a fost lansat Roger & Me in 1989, au existat linii si idei comune prezente in toate proiectele mele.

3. Multi oameni sunt maniosi in ceea ce priveste recenta criza financiara si efectele sale asupra investitiilor, slujbelor, preturilor caselor si a bugetelor guvernamentale, dar nu stiu exact pe cine sa dea vina. Ne va ajuta filmul sa vedem cine este de vina pentru acest colaps?

Nu cred ca vinovatii pentru colapsul financiar sunt o necunoscuta. Multe reactii au fost indreptate impotriva bancilor si a altor institutii financiare care au pradat economia si s-au jucat cu ea. Si catre politicienii care au permis aceste lucruri... Nu ma provocati.

Filmul nu este despre criza sau despre o dezvaluire sau o tentativa de evadare. Am inceput sa lucrez la acest proiect inainte ca economia sa cada si inainte sa stiu ca va exista o jefuire masiva a Trezoreriei Statelor Unite, cu o luna inainte de alegerile prezidentiale. Nu ma concentrez asupra unui individ sau companie sau chestiune; este vorba de imaginea in ansamblu. Acest film se ia de un sistem care permite, incurajeaza si, cel mai important, garanteaza aceasta coruptie.



4. Se pare ca intregul Guvern este vinovat. Membrii ambelor partide politice au contribuit la situatia curenta. Are cineva de la Washington mainile curate?

Nu exista destul dezinfectant de maini Purell* in lume sa dezinfecteze Washington-ul. Filmul da nume si urmareste ambele parti fara frica si fara preferinte. Fiecare discutie politica ajunge la lupta dintre liberal si conservator si democrat contra republican. Este doar o distragere de la adevarata chestiune: sistemul in cadrul caruia functionam angreneaza ambele partide, si pe liberali si pe conservatori. Exista certuri zgomotoase si urate intre cele doua partide, dar toti vor sa pastreze puterea si in niciun caz nu vor sa isi taie craca de sub picioare. Acest film se ocupa de chestiunile ce nu sunt dezbatute in Congres sau in talk show-urile de duminica dimineata (sponsorizate de catre Boeing, AT&T, Archer Daniels Midland, ExxonMobil…).

*Aceasta nu este o sustinere a marcii Purell. Sunt convins ca dezinfectantele de maini de farmacie functioneaza la fel de bine si sunt ceva mai ieftine.

5. Cu ce sperati sa plece publicul de la acest film?

Cu popcorn si furci.

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou