Nonconformismul lui Bernardo Bertolucci din nou pe marile ecrane
Joi, 19 Septembrie 2013, Categoria: Cronica de film
In 50 de ani de cariera, a reusit sa incinga spititele publicului sau si sa starneasca discutii aprinse. Scandalurile de dupa lansarile filmelor lui, subiectele pe care le-a ales si felul in care le-a adus pe ecrane l-au transformat intr-unul dintre cei mai controversate personaje ale industriei cinematografice italiene.
Primele filme, realizate alaturi de un alt regizor si scriitor celebru, Pier Paolo Pasolini, apartin unei perioade de recesiune in cinematografia italiana, in care producatorii autohtoni erau fortati sa lucreze in co-productie cu alte nationalitati. Inca de atunci, Bertolucci si-a declarat preferinta pentru politica de stanga si nu a ezitat sa o exprime in filmele lui (
Conformistul, 1900), devenind unul dintre cei mai nonconformisti regizori ai vremii lui.
Cu
Ultimul Tango la Paris, el a provocat un scandal enorm in anii ’70, legat de exploatarea femeilor. Jeanne (Maria Schneider) si Paul (Marlon Brando) au interpretat o secventa de viol despre care niciunul dintre ei nu a fost anuntat in prealabil. Pentru Maria Schenider, experienta emotionala traita atunci a devastat-o pe viata si au facut-o sa lupte pentru drepturile femeilor din intreaga lume.
Last Tango in Paris a fost cenzurat multa vreme in Italia, pelicula confiscata de autoritati, iar toate copiile sale distruse. Un tribunal a dat o sentinta prin care lui Bertolucci era condamnat patru luni la inchisoare cu suspendare si i se retrageau drepturile civile pe o perioada de cinci ani. Dupa disparitia cenzurii, filmul a reaparut - Bertolucci reusise sa ascunda o copie - si a fost proiectat din nou, e drept, intr-o varianta usor editata.
Bertolucci are o preferinta aparte pentru trio-urile conjugale, asa cum o demonstreaza multe din filmele sale. Pe langa
Ultimul Tango la Paris, o astfel de structura se regaseste si in
Novocento sau in
Visatorii si se scade la doar doua personaje in cel mai recent film al lui.
Personajele cele mai tinere insa apar in ultimele doua, realizate la 9 ani distanta unul de celalalt, de catre Bertolucci. In Visatorii, Isabelle (Eva Green) si Theo (Louis Garrel) sunt frati, dar au o relatie atat de intima si de ciudata incat il bulverseaza pe Matthew (Michaell Pitt), noul lor prieten, student american venit la studiu la Paris intr-o perioada care se suprapune revoltelor iubitorilor de film pentru concedierea lui Henri Langlois de la Cinemateca franceza.
In
Io e Te, Lorenzo (Lacopo Olmo Antinori) si Olivia (Tea Falco) sunt tot frati, dar in loc sa fie apropiati, ei invata sa se regaseasca in acest film despre pierderea inocentei din adolescentele lor complicate. Aici nu exista un trio, ci doar doi tineri care incearca sa supravietuieasca impreuna. Filmul vazut deja in festivaluri la Cannes, San Francisco, Rotterdam, Dubai si in Italia ajunge si in Romania din 6 septembrie.
Io e te sinopsis
Lorenzo (Jacopo Olmo Antinori) este un adolescent in virsta de 14 ani singuratic si introvertit care are dificultati in a relationa cu parintii sai si cu toti ceilalti, in general. El se hotaraste sa scape pentru citeva zile de cicaleala mamei, de sedintele la psiholog si de toate celelalte “formalitati” lumesti la care este supus si sa-si ia o mica vacanta numai pentru el. Pentru asta renunta in ultimul moment la o tabara de schi pentru a se ascunde in pivnita dezafectata a cladirii in care locuieste impreuna cu o colonie de furnici, citeva carti, muzica preferata (Cure, Muse, Arcade Fire).
Perioada de izolare ii este intrerupta insa pe neasteptate de aparitia surorii sale vitrege (Tea Falco). In virsta de 25 de ani, tinara invadeaza refugiul micului introvertit cu altfel de probleme cum ar fi dependenta de droguri sau lipsa banilor si a unui camin. Coabitarea cu sora sa mai mare si confruntarea cu alt gen de probleme si emotii il face pe Lorenzo sa se maturizeze fortat si sa vada lumea cu alti ochi.