Orbirea lui Saramago pe marile ecrane

Miercuri, 22 Aprilie 2009, Categoria: Diverse

"Nu cred ca am orbit. Cred ca eram orbi.Care vedeau. Oameni care vad, dar care sunt orbi"

- Jose Saramago, "Blindness"

In 1995, apreciatul scriitor José Saramago a publicat romanul Blindness, o parabola apocaliptica despre o epidemie de orbire care mai intai a afectat un om, apoi un oras si apoi intregul glob, cu o furie si o viteza devastatoare. Desi povestirea vorbeste despre orbire, cartea deschide ochii cititorilor spre o noua viziune revelatoare asupra lumii.

Romanul a fost apreciat de critici ca fiind un clasic in devenire, o parabola exceptionala a vremurilor dezastruoase in care traim si a orbirii noastre metaforice fata de legaturile interumane. Cartea a devenit un bestseller international si a condus, alaturi de alte lucrari literare provocatoare ale autorului la adjudecarea de catre Saramago a premiului Nobel pentru literatura, in anul 1998.

Pe masura ce romanul atragea milioane de fani din intreaga lume, multi realizatori de film s-au simtit atrasi magnetic de lumea complicata a romanului, care nu mai fusese transpusa niciodata pe ecran.

In fond, cum ar putea fi realizat un film, care se bazeaza pe arta vizuala, in care aproape niciunul dintre personaje nu este vazator? Aceasta necesita o viziune speciala, iar unul dintre cineastii cu o asemenea viziune s-a dovedit a fi Fernando Meirelles, care la ora aceea era un realizator brazilian mai putin cunoscut, dar cu o mare pasiune pentru cinematografia profunda si subtila.

La momentul respectiv insa, Saramago i-a respins pe toti cei care-i propuneau diferite versiuni cinematografice ale romanului "Blindness" – iar Meirelles s-a dedicat unui alt film de suflet al sau, cutremuratoarea si totusi sentimentala poveste a vietii temutilor gangsteri din mahalalele braziliene, "City of God".

Intre timp, talentatul scenarist canadian, actor si regizor Don McKellar incerca la randul sau sa obtina drepturile pentru ecranizarea romanului Blindness. McKellar, printre ale carui filme se numara drama disolutiei, "Last Night," a fost atras irezistibil de temele lui Saramago deindata ce a citit traducerea in engleza a cartii Blindness, dar stia ca nu-l vor lasa s-o obtina pana cand nu va fi scris viziunea sa asupra adaptarii.

Pentru a obtine drepturile, el l-a contactat pe producatorul Niv Fichman de la Rhombus Media – cu care colaborase pentru "Last Night" si ca scenarist pentru "The Red Violin", film premiat cu Oscar. Deindata ce Fichman a citit cartea, a devenit la fel de ahtiat dupa aceasta ecranizare, dar cei doi mai aveau de trecut un obstacol foarte mare: sa-l convinga pe Saramago.

"Intotdeauna m-am opus (cedarii drepturilor pentru Blindness)," i-a spus Saramago unui reporter de la New York Times Magazine in 2007, "pentru ca este o carte violenta despre degradarea sociala... si nu vroiam sa incapa pe mainile cui nu trebuie".

Dar Fichman si McKellar nu vroiau sa renunte. Nu vroiau decat sa aiba o intalnire cu Saramago pentru a-i prezenta versiunea lor, dar abia dupa luni de zile de insistente si munca de lamurire au primit vestea ca Saramago accepta sa se vada cu ei . . . daca sunt de acord sa se deplaseze la resedinta lui indepartata din Lanzarote, una dintre Insulele Canare. Raspunsul lui Fichman a venit imediat, "Excelent. Sigur. Dar unde e Lanzarote?"

Pe drumul spre scriitorul octogenar, ei si-au pus la punct strategia. Nu intentionau sa discute despre carte sau despre viziunea lor in legatura cu filmul, ci vroiau sa-l impresioneze pe Saramago vorbindu-i despre libertatea creatoare pe care o va avea echipa lor din Canada in legatura cu filmul. "Cred ca Saramago s-a temut ca un studio cinematografic ii va transforma opera intr-un film de nebuni, pierzand pe drum filonul politic fundamental al povestirii," recunoaste Fichman. "Asa ca noi i-am explicat faptul ca realizatorii vor detine controlul permanent – si ca nu va trebui sa trimitem materialul needitat spre aprobare nimanui. I-am mai explicat ca vom avea libertatea de a distribui pe cine vrem, de a filma cum si unde vrem, si ca vom face tot ceea ce vom considera ca este in spiritul filmului."

Strategia asta a functionat. "Cred ca Saramago a fost impresionat de pasiunea noastra," isi aminteste McKellar, "Cred ca a inteles ca aveam integritatea pe care o astepta de la noi, astfel incat sa nu facem din film un compromis".

In final, Saramago a acceptat, iar McKellar a inceput sa lucreze la ceea ce avea sa fie una dintre cele mai emotionante provocari ale carierei sale. "Stiam ca tonul cartii lui Saramago era greu de redat intr-un film," explica McKellar, "Unele dintre personajele cartii nici macar nu au nume sau trecut personal, ceea ce este neobisnuit pentru o poveste realizata la Hollywood. Filmul, ca si romanul, se adreseaza direct vederii si punctului de vedere, cerandu-ti sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva. Pentru mine, ca scenarist, asta era ceva ce-mi dadea libertate."

McKellar mai stia ca filmul va trebui sa se abata de la roman in unele privinte esentiale. Cel mai important lucru era faptul ca intr-un cinematograf publicul va dezvolta o relatie neobisnuita, un fel de voyeurism, cu aceste personaje care pot fi privite, dar care nu pot vedea. In carte, numai nevasta doctorului poate vedea evenimentele inspaimantatoare din spital, dar in cazul filmului, spectatorii devin si ei martori oculari ai acestor intamplari. Povara vederii o vor impartasi impreuna, iar aceasta era o situatie foarte delicata pe care McKellar trebuia s-o manevreze cu grija.

"Ca si sotia doctorului, spectatorii privesc, iar aceasta pune sub semnul intrebarii conditia umana de observator, care nu actioneaza – acest lucru devine una dintre temele majore ale filmului," remarca McKellar. "In unele scene, in special in scena violului, veti vedea lucruri pe care nu doriti sa le vedeti. Veti dori sa aveti libertatea de a va uita in laturi, de a intoarce capul, dar nu veti avea voie. Am vrut ca publicul sa impartaseasca aceeasi perspectiva cu sotia doctorului pe masura ce responsabilitatea acesteia creste tot mai mult."

Sotia doctorului l-a ajutat pe McKellar sa coboare in adancurile povestirii. El adauga: "Chiar l-am intrebat pe Saramago de ce intarzie sotia doctorului sa se implice in evenimentele din spital? De ce n-a luat masuri mai devreme? Cand a vazut ce se intampla, de ce nu a insfacat mai repede foarfecele pentru a ucide? A raspuns ca ea a devenit abia treptat constienta de responsabilitatea care-i revenea, intai in legatura cu sine, apoi pentru sotul ei si apoi pentru mica ei familie, pentru salonul ei si in final pentru lumea din afara, unde va trebui sa construiasca o noua civilizatie. Ea nu stia la inceput ca are aceasta responsabilitate. Devine constienta de ea prin actiunile ei si datorita circumstantelor in care se afla, iar acest lucru am vrut sa-l subliniez in film".

Pana la urma, puterea scenariului i-a vrajit pe toti cei care l-au citit si a atras inca doi producatori: Andrea Barata Ribeiro de la O2 Filmes, care produsese "City of God" si urmarea recenta "City of Men" si Sonoko Sakai, fondatorul Bee Vine Pictures, care a realizat de curand productia adaptarii lui Francois Girard dupa "Silk".

"Blindness" se va lansa in Romania pe 24 aprilie, la Hollywood Multiplex si Movieplex Plaza.

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou