Povestea miracolului de la Sf. Anna

Miercuri, 8 Aprilie 2009, Categoria: Diverse

Autorul James McBride transforma povesti din copilarie si ani de cercetare intr-un roman si mai tarziu intr-un scenariu.

Povestea din spatele romanului "Miracolul de la Sf. Anna" isi are radacinile in Brooklyn, New York, cu aproximativ patruzeci de ani in urma. Henry, unchiul lui McBride, spunea povesti ale bataliilor italiene din Primul Razboi Mondial, dar tanarul James nu cunostea inca valoarea acestor povestiri. "Unchiul meu ne povestea ce minunati sunt italienii", spune McBride. "Ne spunea povesti de razboi pe care noi copiii nu le ascultam".

Mult timp dupa moartea lui Henry , McBride si-a amintit unele detalii povestite de catre unchiul sau. "Ne povestea cum italienilor le placeau soldatii, soldatii de culoare. Asa ca am facut investigatii si am descoperit ca a existat o intreaga divizie de barbati de culoare in Italia ca infanterie de lupta. Asa am aflat de Divizia 92".

Divizia 92 de infanterie era formata din 15.000 de barbati afro-americani - numiti Buffalo Soldiers – care au luptat in Italia din august 1944 pana in noiembrie 1945. "Nu erau primii americani care luptau pentru Statele Unite, de fapt, termenul de Buffalo Soldier dateaza de pe vremea razboiului mexican. Buffalo Soldier era porecla data de catre americanii nativi membrilor de culoare ai cavaleriilor 9 si 10 datorita culorii inchise a pielii si parului acestora care semana cu cea a bivolului lor mult iubit", spune McBride.

Divizia 92 a devenit baza romanului lui McBride "Miracolul de la Sf. Anna" care a fost publicat in 2003. Spike Lee a indragit romanul instantaneu. "L-am sunat pe James si i-am spus ca mi-ar placea sa ecranizez cartea", spune regizorul. "Am devenit foarte interesat de cel de-al Doilea Razboi Mondial, in special de Divizia 92 de infanterie, Buffalo Soldiers".

"James mi-a prezentat o parte din supravietuitorii din Buffalo Soldiers pe care el ii cunoscuse si pe care ii intervievase pentru roman, continua Lee. "Ei au vazut lucruri pe care nimeni nu ar trebui sa le vada – ororile razboiului: momente la care inca se gandesc, pe care inca le viseaza".

Lee a hotarat ca McBride este persoana cea mai potrivita pentru scrierea scenariului filmului. "James este unicul scenarist", spune Lee. "Cred ca s-a descurcat foarte bine, dar a avut si un material foarte bun: romanul pe care l-a scris".

McBride spune ca a durat ani de zile sa puna povestea cap la cap. "O poveste ca aceasta nu se spune singura", spune el. "Miracolul de la Sf. Anna" nu a fost scris ca o poveste de razboi, a fost scris ca o poveste despre fiinte umane care reactioneaza in momente de stres extraordinar, incercand sa-si pastreze umanitatea".

Producatorul Luigi Musini adauga, "Este vorba despre prietenie si despre felul in care ne cunoastem unii pe ceilalti trecand peste frici si prejudecati. Este vorba despre felul in care ne ajutam unii pe ceilalti. Este vorba despre intalnirea extraordinara a unor persoane diferite, albii si negrii, batrani si copii, italieni si americani, toti in mijlocul razboiului".

"Pentru a scrie o astfel de poveste", concluzioneaza McBride, "trebuie sa fii intr-adevar familiarizat cu acea lume".



Autorul a facut mai mult decat sa se familiarizeze cu acea lume. "Am studiat limba italiana la New School in New York. M-am mutat in Italia pentru sase luni impreuna cu familia mea. Am intervievat zeci de italieni – partizani si fascisti. Am intervievat zeci de soldati afro-americani care au luptat in razboi. Probabil ca am citit peste 20 de carti. Am fost la Army College in Carlisle, Pennsylvania. Am studiat intreaga activitate a Diviziei 92 din Italia pe durata razboiului, incercand sa imi fac o idee in legatura cu ceea ce s-a intamplat cu adevarat".

Dupa aceasta calatorie, McBride a fost capabil sa creeze povestea, introducand elemente din viata reala pe care le aflase.

"Filmul incepe cu ceea ce pare a fi uciderea unui om nevinovat la posta", spune McBride.

Restul povestii ajuta la explicarea a ceea ce se intampla, cine sunt actorii si ce eveniment – care se dovedeste a fi o adevarata atrocitate din istoria italiana – duce la crima respectiva din posta din New York.

"Un reporter investigheaza si descopera un artefact italian nepretuit in apartamentul suspectului", spune McBride. "Artefactul conduce la demult uitata divizie care a luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial".

Povestea ajunge peste ocean si se intoarce in timp atunci cand un grup de soldati din Divizia 92 incearca sa treaca raul Serchio din Toscana, Italia, in septembrie 1944. Din multe puncte de vedere, spune Lee, acolo incepe povestea.

"Patru barbati sunt prinsi in spatele liniilor inamice si se imprietenesc cu un baiat italian traumatizat", spune Lee. "Sunt intr-un sat toscan indepartat – cu oameni care nu mai vazusera o persoana de culoare. Este vorba despre felul in care ei depasesc aceste bariere – culturale si lingvistice– si incearca sa formeze o uniune contra atacului nazist care urmeaza".

Producatorul Roberto Cicutto adauga: "Este vorba despre relatiile dintre oameni care nu s-ar fi intalnit niciodata in mod obisnuit si care se inteleg si se ajuta impotriva ororilor razboiului".

McBride spune: "Cred ca acest tip de povesti poate fi spus intr-un fel care nu indica neaparat o anume persoana sau societate ci doar arata ce grea era viata, nu doar pentru Buffalo Soldiers care luptau in Italia, ci si pentru italieni si pentru multi dintre germani". "Se poate spune ca este un film de razboi", continua McBride. "Se poate spune ca este un film despre un baiat si un barbat. Se poate spune ca este un film despre americani si italieni. Dar filmul este de fapt despre miracolul iubirii dintre fiintele umane si alegerile pe care acestea le fac in fata unei adversitati imense".

McBride spune ca a fost dificil la inceput sa transforme romanul in film. "Ca romancier, tendinta este de a gandi intern", spune el. "Poti ghida ceea ce spune personajul si poti explora ceea ce gandeste acesta sau aceasta. Filmele nu au timp de explicatii".

Autorul adauga faptul ca nu l-a deranjat sa predea controlul aupra proiectului sau pentru o perioada atat de indelungata. "A fost interesant sa vad o alta persoana folosind propria viziune asupra povestii. Intamplator imi place viziunea lui Spike. Am incredere in el. E ca jazzul...fiecare aduce propria contributie si aceasta combinatie creeaza cantecul".

[Eliza Zdru]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou