TIFF Brief - Day 2

Joi, 11 Iunie 2009, Categoria: Festival

In dimineata de vineri ne inghesuim cuminti in fata cinematografului Arta pentru o portie dubla de "Amintiri din epoca de aur" - evident, locuri mai sunt pe sponci, lumea asteapta sa mai prinda un bilet ramas prin minune, pana la urma se sta si pe jos, mai bine de jumatate din sala e ocupata de oameni cu acreditare, ma si mir de unde or fi aparut atatia.

Cele 6 episoade ale filmului, fiecare prezentand cate o legenda urbana de pe vremea lui Nea Nicu, sunt vizibil inegale, si probabil impartite in "grupa mica" (debutantii) si "grupa mare" (Cristian Mungiu). Avem parte de o vizita de lucru la tara, pregatita cu teama si injuraturi inabusite printre dinti, secretari de partid de la judet care petrec cu oficialitatile din sat si sfarsesc intr-un carusel de balci, invartindu-se la nesfarsit in noapte; avem parte de un fotograf oficial al conducatorului suprem care ii retuseaza o poza la indicatiile tovarasilor de la partid si il pricopseste din greseala cu doua caciuli; avem parte de un activist zelos care insista sa alfabetizeze babele dintr-un varf de munte si de un militian care parleste porcul de Craciun in apartamentul sau de bloc. Lumea se amuza copios in sala, toti par sa fi uitat ca vremurile alea au existat cu-adevarat, ca Volga neagra care tragea in fata portii era un blestem real, ca rafturile de la Alimentara chiar nu adaposteau decat cutii de creveti coreeni, ca o vizita "de la centru" facea sa tremure oficialitatile locale de la mic la mare.

Pauza de o tigara pana la urmatorul calup de amintiri - povestea unui sofer de la Avicola care, de dragul unei hangite plina de nuri, ajunge sa faca trafic cu oua, apoi istoria unor tineri intreprinzatori pre-revolutionari care aplica original sloganul Recuperare-Reconditionare-Refolosire. 155 de minute amuzante per total, cu un Vlad Ivanov foarte reusit in rolul soferului de camion care tanjeste in tacere dupa patroana hanului, cu gandul la sotia sleampata si obosita de acasa, cu un carusel surrealist in care simteai ca iti iei si tu zborul curand, cu povestea misto a tinerilor care viseaza la o viata usoara cladita pe sticle goale. Aplauze in sala, ca de obicei.



Zi romaneasca de la un capat la altul, continuata firesc cu "Politist, adjectiv" - filmul-vedeta al serii, proiectat la UBB Auditorium, sala dovedita si ea neincapatoare pentru puhoiul avid de cultura: oamenii se imping sa prinda un scaun, VIP-urile se plimba dezorientate pe culoar, organizatorii fac un ultim efort si roaga oamenii sa ridice mana daca mai au vreun loc liber prin preajma. In fine se potoleste forfota si incep aproape doua ore de cadre lungi, multe din ele tacute, avandu-l in centru pe Cristi (Dragos Bucur), un tanar politist angajat in urmarirea unui adolescent suspectat de trafic cu droguri. E sufocant si apasator universul acesta in care nu se intampla (mai) nimic, cu coridoare mucede si fisete ruginite, blocuri sordide si frig, idei rumegate indelung cu mult tutun pe strazi gaurite de provincie. Cristi e prins intre delicte minore si discutii pedante in familie, chinuit de constiinta si de rapoartele seci intocmite zilnic dupa pande lungi si inutile, iar versurile Mirabelei Dauer (pe care nevasta o asculta iarasi si iarasi de pe Youtube) sunt ca o carpeta colorata kitsch intre zidurile cenusii in care i se invarte lumea. Colac peste pupaza, are si un sef cu pretentii de filozof, care isi deghizeaza ordinele sub definitii si dialectica, desfiintand lejer autoritatea legii morale in jocuri de cuvinte sprijinite pe dictionar. Din fericire Cristi nu e un erou, asa incat alege slujba in detrimentul eticii (altminteri ar fi fost complet necredibil) si inlocuieste definitia constiintei cu o schema de flagrant delict bine pusa la punct. Flagrant, adjectiv, desigur.

[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou