Sinopsis:
O mina lasata in paragina, un depou de tramvaie, un atelier de confectii al unei foste Case de moda, o fabrica de lactate si o lume de femei din localitati de provincie din Romania, care si-au trait tineretea in comunism.
In capitalism lucreaza in conditii grele, dar nu se plang. Povestile lor simple si umane sunt piesele unui puzzle istoric complicat. Rutina, frustarea, spaima ca ce stiau sa faca n-o sa mai foloseasca nimanui, ca o sa-si piarda locul de munca le fac pe aceste femei sa reziste eroic si sa isi duca destinele ca niste cai de povara. Au avut candva vise si idealuri. Acum fac haz de necaz si isi amintesc de vremurile cand lumea arata mai luminos pentru ele. Isi mai doresc un singur lucru: sa ajunga sa prinda pensia. In afara de copii, de familie, nu au nici o bucurie.
Dramele istorice nu se joaca intotdeauna la scara mare. Lumile se prabusesc si fac victime colaterale. Tristetea nu e doar in ruinele fabricilor dezafectate care au ramas din perioada comunista, ci si in destinele acestor femei. 8 martie era sarbatoarea care le celebra in comunism pe aceste reprezentante ale clasei muncitoare.
Camera surprinde confesiunile, nostalgia si lacrimile ascunse ale acestor eroine nevazute, in timp ce isi indeplinesc in mod repetitiv si absurd sarcinile de zi cu zi
