Frumoasa de zi

Belle de jour

 


Anul: 1967

Durata: 105min

Tara: Italia,Franta

Regia: Luis Buńuel

Calitate artistica deosebita

Importanta istorica ridicata

 

Filme similare:

Extensiile acceptate sunt jpg, gif, png, bmp.

Se pot incarca maxim 20 poze odata.Tine apasat tasta Ctrl pentru a putea selecta mai multe poze.


Trebuie sa fii logat pentru a incarca poze! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou

Comentarii   Optiuni
 
  • darialaviniaeliana darialaviniaeliana / 20 Oct 2009 (de mai mult de 1 an) ArataAscunde

    Séverine Serizy are o căsnicie fericită, ­soţul ei, un tînăr chirurg, este ­frumos, inteligent şi cîştigă bine. ­Numai că, parte a unei societăţi ­frigide, Séverine tinde şi ea să devină ­la fel. De aici şi setea sa de aventură, ­de viaţă, de sexualitate. La începutul ­filmului, dorinţele par a i se ­îndeplini, cînd este răpită, ­legată de un copac şi violată. Dar se dovedeşte ­că nu era altceva decît un vis. Însă acest vis o ­ajută să înţeleagă ce doreşte, astfel că ­îşi face curaj şi îşi crează o viaţă ­dublă, în timpul zilei fiind o casnică ­aşezată, cuminte, care dă dovadă ­de frigiditate atunci cînd este cu soţul ­ei, în timp ce după-amiezile şi le ­petrece la o casă de toleranţă, unde îşi ­oferă serviciile şi unde se dăruieşte cu totul ­oricărui necunoscut, intrînd în jocuri ­şi fantezii sexuale care de care mai colorate. ­Pentru a-şi păstra secretul şi ­respectabilitatea, Séverine lucrează în ­obsesiv-maniacala sa „slujbă” numai ­ziua, între două şi cinci, ceea ­ce face ca cei care o cunosc numai în ipostaza ­de prostituată să o numească „Belle de jour”.
    Mai trebuie spus că, deşi mare parte ­din film are loc într-o casă de toleranţă (mai ­bine zis, un apartament) şi în ciuda ­subiectului filmului, scenele de ­nuditate sînt aproape inexistente. Nevoia pe ­care Séverine o resimte la nivel psihic, ­de degradare, de umilire, se ­trage de la trauma suferită în ­copilărie, pe cînd avea opt ani, ­cînd a avut de-a face cu un pedofil. Dar ­povestea lui Buñuel ne spune mai mult de ­atît, această persona adoptată de ­Séverine fiind reprezentativă pentru o societate ­a măştilor, în care fiecare se preface a ­fi altceva şi caută să găsească acea supapă care ­să îi ofere eliberarea interioară. De aici şi ­ruperea treptată a relaţiei fragile dintre ­realitate şi iluzie, cînd, în ­scenele ultime, celui ce „citeşte” acest ­film i se oferă posibilitatea unui sfîrşit ­dublu.

  
asdasd