Sinopsis:
Remake dupa filmul japonez din 1987.
Povestea adevarata a unui caine rasa Akita care este gasit de mic de un profesor si, pe masura ce creste, se invata sa-si astepte stapanul la gara cand acesta vine acasa. Dar la un moment dat profesorul are un atac de cord si moare, Iar acest caine Hachiko continua noua ani sa isi astepte stapanul sa vina, mereu in acelasi loc, indiferent de vremea de afara.
Spre deosebire de filmul japonez care e o minunatie, in varianta americana sunt mult mai multe lucruri care te santajeaza emotional. In primul rand este vedeta masculina, un Richard Gere care are generozitatea sa lase atentia publicului indiferent de varsta sau sex sa se indrepte catre personajul blanos. Apoi este chiar acest caine frumos si botos, care e dresat sa strabata drumurile si sa stea in poza, numai bun de luat in brate. Apoi regizorul este Lasse Hallström, ades aplecat spre partea lirica a vietii, atent mereu la detalii emotionante.
Singurul minus ar fi reactia sotiei, dar la cat plangi la acest film, chiar nu mai conteaza.
Un film despre loialitatea suprema, despre prietenie, cu un splendid moment de trecerea timpului si un flashback de final al cainelui care te face praf.
