Sinopsis:
Agonia lenta a unei femei bolnave de cancer, ingrijita de sotul si de fiul ei.
Un substrat autobiografic are si cel de-al treilea film al sau, care continua o tema regasita si in precedentul, "Nous ne vieillirons pas ensemble", aceea a finalului ? relatii in destramare, vieti aflate la sfarsit. Cineastul se opreste asupra unui moment dramatic din viata sa, moartea mamei sale (interpretata de Monique Mélinand), dar si asupra relatiei distante si dificile cu tatal sau, "le garçu" (jucat de Hubert Deschamps). Planuri-secventa, cadre austere si cateva scene bulversante ? "La gueule ouverte" este unul dintre cele mai tulburatoare filme despre moarte.
Din nou, cineastul merge pana la capat, chiar mai departe decat si-ar fi inchipuit echipa lui, care s-a impotrivit puternic. Pialat decide sa dezgroape sicriul mamei sale si sa-l filmeze, insa secventa nu a fost inclusa in montajul final. "Cand faci opere violente, deranjante, cum sa alegi intelept o imagine? Pentru a fi regizor, trebuie sa ai un spirit subversiv, anarhist si o viziune asupra lumii diferita de restul. Or, cand filmezi, trebuie sa fie ca-n armata: iata contradictia cinema-ului. De asta n-am reusit sa fac pana acum lucruri curate, frumoase, asteptate. Pentru ca nu reusesc sa ma impac cu armata", declara Pialat in revista "Cinématographe", in 1980.
Titlul filmului e dat de o scena din scenariu care a picat in cele din urma la montaj, una in care tatal si fiul erau pusi sa inchida gura deschisa a femeii moarte, inainte de inmormantare.
