Sinopsis:
Miklos Jancso se afunda tot mai mult intr-o lume sinistra si inghetata in care referintele istorice se dizolva intr-un fel de parabola a conditiei umane.
Filmul este plasat intr-o epoca turbulenta, a tulburarii, fricii, persecutiei si ororii. In 1919, dupa Revolutia Maghiara esuata, Amirarul Horthy, liderul miscarii nationaliste de extrema dreapta, se autoproclama regent al Ungariei si preia puterea ca sef legal al statului. Soldatii efemerei Armate Rosii Maghiare sunt acum haituiti asiduu de Politia Secreta si de patrulele nationalistei Jandarmerii Regale. Daca sunt prinsi, ei sunt executati fara mila sau fara vreun proces corect. István Cserzi, un fost soldat al Armatei Rosii, a fugit in Marea Campie Ungara si s-a refugiat la o ferma condusa de doua femei compatimitoare. Gratie generozitatii acestor femei si a unui fost prieten din copilarie, care este acum comandantul unitatii locale a Jandarmeriei Regale, István este ascuns in siguranta deocamdata. Insa, atunci cand descopera ca femeile ii otravesc in secret pe sot si pe soacra, proprietarii legali ai fermei, István trebuie sa ia cea mai dificila decizie a vietii sale.
"Aceasta parabola realizata din cateva situatii, este structurata pe coregrafia fricii si a subjugarii, respectiv pe alegoria epocii lui Kadar, epoca de consolidare. Mediul in care se desfasoara intamplarea - chiar daca este vorba de inceputul anilor douazeci -, ne sugereaza permanent ca ne aflam intr-o perioada imediat urmatoare unui adevarat, dar ascuns moment al terorii si represiunii. Este suficient ca unui individ simplu, care a suferit istoria, sa-i aducem aminte de existenta unei situatii fata de care prezentul este suportabil, ca acel individ simplu sa devina de bunavoie partener cooperant al acestui prezent. In interpretarea filmului Liniste si strigat autoumilirea constituie esenta consolidarii, deci si motorul noii dictaturi contemporane. Asadar nu este nevoie de violenta, nici macar de amenintare, ci pur si simplu de atitudinea de supravietuire a omului de rand, memoria si speranta: a fost si mai rau, si poate fi chiar si mai rau." (Hirsch Tibor)
