Sinopsis:
Ion Bârladeanu, în vârsta de 62 de ani, este, probabil, singurul reprezentant autentic al pop art-ului (în timp ce acest curent artistic de origine britanico-americana facea ravagii prin expozitiile anilor ’50-’60, în România se sarbatoreau primii ani de împliniri marete) mioritic. In acealasi timp, Ion Bârladeanu nu are casa. Doarme pe o saltea murdara la capatul unei ghene de lânga un bloc de pe Calea Mosilor. În „locuinta” sa, Ion aduna tot ce considera a fi valoros din cele aruncate de vecini si astfel ajunge sa citeasca reviste, ziare si carti, obiecte de care ceilalti par sa se desparta fara regrete.
Mai mult decât atât (si fapt trecut cu vederea de toti cei din jur), Ion si-a dezvoltat singur talentul nativ pentru desen si, începând cu anii ’60, a creat atât desene cât si nenumarate colaje (pe care le numeste „filmele mele”) care acum, dupa ce timp de câteva decenii au stat ascunse printre gunoaie, sunt pe punctul de a-i aduce celebritatea internationala si de a-l aseza alaturi de marii creatori ai genului (de care, în treacat fie sus, Ion B. n-a auzit pâna de curând) precum Richard Hamilton, Tom Wesselmann sau Andy Warhol...