Orfelinatul
El Orfanato / The Orphanage
Optiuni-
Conte Contele
/ 4 Mar 2009 (de mai mult de 1 an)
Arata
Nici pe mine nu ma atrage acest film mai ales ca si ideea filmului nu mi se pare foarte ok
-
scrumbie
/ 13 Feb 2009 (de mai mult de 1 an)
Arata
Laura (Belen Rueda) revine sa locuiasca dupa aproape 30 de ani in casa in care copilarise pana la adoptie cu gandul de a o retransforma in orfelinat. E insotita de familie: sot si copil. Simon (copilul) e foarte simpatic, are imaginatie bogata, cativa prieteni imaginari, e pasionat de Peter Pan si de comori. Initial Simon nu stie nici ca e grav bolnav, nici ca e adoptat, insa dupa vizita stranie a unei asistente sociale, afla cumva adevarul. Chiar in ziua destinata sosirii altor copii cu dizabilitati, Simon dispare. Din acest moment, fictiunea se impleteste cu realitatea, halucinatiile Laurei sunt temperate de prezenta lui Carlos (sotul) si a politiei in tentativele de investigare. Laura isi cauta disperata fiul intorcandu-se la umbrele trecutului, la prietenii din copilarie, disparuti in mod misterios. Morbid si frumos in acelasi timp.
-
Laurentiu_mr
/ 6 Dec 2008 (de mai mult de 1 an)
Arata
Este chiar foarte tare. Depaseste multe filme de acest gen
-
Monica Bohodeanu
/ 17 Nov 2008 (de mai mult de 1 an)
Arata
Se anunta a fi un horror, dar il gasesc mai degraba trist. Si mai gasesc aceeasi atmosfera grava, dar mai putin teribila, din celalalt film al lui del Torro, "Labirintul lui Pan" (daca nu l-ati vazut, faceti-o in secunda urmatoare ). Gasesc ca elementele de suspans sunt mai mult de decor si au rolul de a instaura si de a accentua starea de panica a personajului-mama, mai mult decat pe cea a spectatorului.
Eu nu l-am urmarit cu plapuma pe cap, doar cu un ochi scos afara(cum ar spune cineva), ci cu teama ca fiecare urmatoare secventa va fi marcata de un eveniment tragic-e un sentiment de care n-am scapat deloc de-a lungul filmului. Astepti tot timpul, ca-n toate filmele horror, sa-si faca prezenta o figura hidoasa care sa te faca sa te afunzi cu totul sub plapuma. Si din cauza acestiu moment(sentiment fals) prelungit aproape pana la final, am scapat din vedere singurul punct real de tensiune(care, ulterior mi-a lamurit nedumeririle)din film. Numai dupa un re-play am reusit sa patrund gravitatea faptelor - spaimele mamei sunt cele care ii rapun copilul.
De ce nu va recomand plapuma pe cap?Pentru ca veti avea nevoie de urechi ca sa intelegeti filmul. Sunetele,daca stii sa le asculti, sunt cele care te vor elibera de spaimele fictive si te vor face sa intelegi filmul.
Fani
