Anul: 2009
Durata: 115min
Regia: Corneliu Porumboiu
Scenariul: Corneliu Porumboiu
Porche026cp / 9 Nov 2009 (de mai mult de 1 an) Arata
pai , e film romanesc , low buget, dar merita vazut .. e interesant
scrumbie / 15 Iul 2009 (de mai mult de 1 an) Arata
“Politist, adjectiv” este unul dintre cele mai savuroase filme romanesti din ultimii ani. Are niste personaje memorabile si dozeaza rutina gata sa explodeze membrana unui vas de expansiune: de la blocurile alea gri, gropile din incinta utilitatilor publice la fel de arogante ca si monopolul detinut de companiile nationale, interiorul mucegait al apartamentului de politist necorupt cu nevasta care lucreaza in invatamnt (cu leafa mica, dar iscusita in descalcirea sensului cuvintelor).
Aceeasi obsesie pentru cuvinte o are si Anghelache, comandantul lui Cristi, pe care nu se cuvine sa-l tragi de cravata. El se bazeaza pe litera rigida a legii, pe intelesul strict al cuvintelor din DEX, pe amenintari de genul ori-faci-ca-mine-ori-esti-istorie.
Secretara (Gina), ce mai piesa rara! O adevarata reprezentanta a rasei secretarelor in deux-piece, cu oja data in straturi groase.
Si nu in ultimul rand Cristi, politistul nostru care se pierde in fata comadantului si se exprima greoi. La pranz, intre doua filaje vine acasa, isi soarbe zgomotos borsul, isi inmoaie dumicatii gandindu-se la cat de f*t*t* e situatia.
Krystyana84 / 10 Iul 2009 (de mai mult de 1 an) Arata
inca un film prost din seria filmelor romanesti; un film care nu vinde
scrumbie / 9 Iul 2009 (de mai mult de 1 an) Arata
Am fost la „Politist, adjectiv” avand o presimtire (care s-a confirmat).
Sub pretextul simplist al filajului, Porumboiu tese pe indelete lumea provinciala a lui Cristi, care se ocupa de cazul unor pusti fumatori de hasis. Mai concret, ii pandeste in stil tarkovskian sperand sa descopere sursa substantei narcotice. Bazandu-se mai mult pe fler, incearca sa evite acuzarea unui adolescent care pare inofensiv.
Este un film despre lege, despre cum o aplica politistul si cum se rezolva cazurile semnalate politiei. Si acum sa va povestec un caz: intr-o seara, imi gasesc masina sparta. Semnalez politia din teritoriu, vine criminalistul amusina, face poze. Dupa vreo 6 luni primesc o rezolutie prin care mi se comunica ca numitul **** (nume predestinat, parol) a recunoscut ca mi-a spart masina, dar ca politia nu poate lua masuri din cauza lipsei de probe, „intrucat simpa recunoastere nu inlatura principiul dubio pro reo” care opereaza in favoarea numitului. Si-n favoarea contribuabilului opereaza adjectivul?