Anul: 1997
Durata: 122min
Tara: Italia
Regia: Roberto Benigni
Calitate artistica deosebita
utilizator19 / 7 Feb 2010 (de mai mult de 1 an) Arata
Un film impresionant, chiar trebuie vazut...un film despre viata si pentru viata.
mircea05 / 29 Apr 2009 (de mai mult de 1 an) Arata
Un film despre care mi-e greu să cred că există cineva, care să nu-l fi văzut sau să nu fi auzit de el.
Ce-l face atât de cunoscut, nu este povestea despre care s-au scris cărţi întregi, despre care s-au facut atât de multe filme, cât modalitatea de a o transpune.
“La vita e bella” plasează acţiunea în perioada celui de-al doilea Război Mondial. Anul 1939. Guido, personajul interpretat de nimeni altul decat Roberto Benigni, face deliciul spectatorului. El este tânărul evreu italian , un personaj de care te îndrăgosteşti la prima vedere, plin de umor şi carismă, care vine în Azuro, un mic orăşel din Toscana, cu visul de a-şi deschide o librărie proprie. Aici o întâlneşte pe frumoasa Dora, o tânără profesoara pe care reuseşte s-o cucerească prin inocenţa lui. Împreună cu “prinţesa” lui, au un copil, Joshua, iar la aniversarea lui, inevitabilul se produce. Guido, împreună cu copilul lui şi cu unchiul său Eliseo, sunt luaţi de către soldaţii nazişti şi îmbarcaţi într-un tren ce-i va duce către lagărele de concentrare. Deşi Dora nu este evreică, ea decide să fie şi ea luată împreună cu evreii, pentru a rămâne cât mai aproape de cei dragi.
În încercarea disperată de a-şi salva copilul şi de a-l feri pe cât se poate de întâmplările tragice din interiorul lagărului, Guido îl convinge pe Joshua, că totul este un joc-un joc în care prima persoană care face 1000 de puncte va caştiga un tanc adevărat. El trebuie să se ascundă de soldaţii naziştii şi să nu plângă de foame pentru că altfel va pierde puncte. Astfel, copilul reuşeşte să pătrundă în lumea imaginară pe care tatăl lui o conturează cu mare măiestrie.
“La vita e bella” a reuşit să câştige 3 premii Oscar: cel mai film străin, cel mai bun actor în rol principal, cea mai bună coloană sonoră, dar şi Marele premiu al juriului la Cannes 1998, cât şi alte 52 de premii la diferite festivaluri internaţionale de film.
raducumihu / 3 Ian 2009 (de mai mult de 1 an) Arata
Nu credeam intr-o cruzime ata de "fina" a razboiului etnic. Suprins emotionant de capacitatea de umorism dramatic a lui Benigni dar mai ales de paternitatea exprimata si de iubirea transfiguratoare chiar si in acele conditii. O realizare de exceptie.